Matei Tugui


Cine sunt

Salut! Sunt Matei și-mi plac lucrurile organizate – dovadă că am pus subtitluri paragrafelor.

Bucureștean, stau în sectorul 4 de când mă știu. Primii trei ani i-am trăit la Făgăraș, la bunici, dar nu-mi aduc aminte decât vacanțele de vara de mai târziu. Am 30 de ani, o licență în Comunicare și Relații Publice la SNSPA, patru ani vechime în publicitate urmați de alți doi într-o multinațională și voluntariez într-o asociație profesională din domeniul comunicării încă din facultate.

2016 a fost un an al schimbărilor pentru mine. Mai nou:

– am devenit membru de partid (februarie),

– am fost ales Consilier General din partea USB (iunie)

– am renunțat la jobul din corporație pentru a mă dedica muncii pentru Consiliu și construcției USR (august).

De ce USB/USR

Până în 2016 nu am fost într-un partid sau implicat politic, doar am „urmărit cu atenție” (fluctuantă, e drept) scena politică. Pe Nicușor l-am votat din 2012 și nu m-a făcut să-mi pară rău. Consider că este autentic, cinstit, capabil să facă ceea ce zice și suficient de hotărât încât să nu renunțe. În ianuarie 2016 am dat un email către contact@usb.ro: „Salut! Vreau să ajut, spuneți-mi dacă am cum”. După câteva zile am primit un răspuns – mă așteptam să mă cheme să lipesc afișe sau să nu răspundă deloc. Din contră, mă chemau la o întâlnire cu Nicușor și alți simpatizanți, unde am aflat că pot ajuta la constituirea filialelor de sector ale partidului. De ce partid? Pentru că independenții nu pot înscrie liste de consilieri locali, doar partidele. Așa e legea…

Am ales să mă implic și am ajuns să cunosc oameni noi, diverși (ca vârstă, formare, carieră, mijloace, fire), dar la fel de entuziaști și doritori de schimbare. Nu a fost și nu este simplu sau ușor, necesită mult timp și multă energie. Ca în orice organizație tânără, sunt lucruri ce pot fi îmbunătățite, dar niciodată nu au venit lucruri impuse „de la centru” sau „de sus” – mereu am luat deciziile democratic, prin discuții și vot. Fiecare a avut șansa să se facă auzit și să se afirme, drept dovadă candidatura (și mandatul) cuiva atât de tânăr. Până acum nu am avut senzația că trebuie să mă retrag, că mă agit degeaba sau că ceva este necurat.

Ce vreau

Într-o țară normală, alegerile ar fi un concurs de proiecte și viziuni, modalități prin care se va îmbunătăți viața cetățenilor acum și în viitor. Dar situația noastră este una anormală, o competiție între David și Goliat.

În colțul roșu, reprezentanții unor grupuri de interese, care au acaparat scena politică în ultimii 26 de ani, schimbând-și numele din când în când (dar năravul ba), au redefinit cuvintele „politică” și „partid”, transformând-le în sinonime pentru „mafie” și „hoți cu acte”.

În colțul albastru se zbat normalitatea și bunul simț, care se luptă cu sistemul încercând să-l reformeze. Deci, din punctul meu de vedere, miza este să punem oameni care vor să facă bine (și nu să fure) în poziția care să le-o permită.

USR cred că poate fi reprezentantul acestei părți, outsider-ul care a pătruns în sistem pentru a reclama abuzurile și a cere schimbarea. Nu suntem perfecți, vom greși fără îndoială. Însă dacă arătăm că se poate și să vă inspirăm pe cât mai mulți să vă implicați alături de noi, am câștigat! Pentru că acum lupta este inegală…

În plus, pe lângă transparență/absența corupției, îmi doresc ca interacțiunea cu instituțiile să decurgă cât mai ușor și simplu. Așadar, îmi doresc o administrație competentă, cu birocrație minimă, în care găsești ușor și clar informațiile de care ai nevoie, cu asistență online și fără deplasări inutile. Oameni trebuie să poată găsi un interlocutor și un partener, nu un maraton cu obstacole. Serviciul public este în interesul publicului, nu în interesul serviciului. Altfel nu are sens, nu se mai justifică.

Ce nu vreau

Nu vreau să iau spagă, să fur, să mă îmbogățesc peste noapte. Nu vreau să votez proiecte care încalcă legea sau nu sunt în folosul comunității. Nu vreau să fiu părtaș la măgării și să nu pot dormi noaptea. Nu vreau să fac orice pentru a-mi păstra funcția – pot oricând pleca.

În loc de încheiere

Strângând semnături în precampanii, am întâlnit oameni scârbiți, alienați de tot ce înseamnă politică sau de-a dreptul revoltați, furioși. Le înțeleg reacția, au fost constant dezamăgiți și-n timp au renunțat să spere. Dar, dacă ne întoarcem spatele și ignorăm problema, ea nu o să dispară – din contră.

Soluția este să fim mereu cu ochii pe ei (oricine ar fi), să-i sancționăm când greșesc și să ne implicăm fiecare cât și cum putem, dar s-o facem! Iar Revoluția luminii mi-a dovedit că există speranță și, în ciuda rezultatelor din 11 decembrie, totul nu este încă pierdut!

Sunt membru in urmatoarele comisii:
– Comisia pentru Utilităţi Publice
– Comisia Patrimoniu
– Comisia pentru Relaţii Internaţionale, Cooperare şi Asociere cu alte Autorităţi Publice